business sex appeal’

obisnuiam sa numesc studentii “generatia gratis”. la studenti, tineri in general pretul unui banal corn e important. e bine sa fie gratis.  dar dupa studentie, cand intra in campul muncii cu adevarat incep sa treaca la nivelul urmator si incep sa plateasca pentru bunuri servicii. nu le mai place gratuit, pentru ca gratuit nu e si cel mai bun si cel mai potrivit pentru ce vor. se cheama evolutie, maturizare, cresterea calitatii vietii etc.

dar “generatia gratis” a inceput sa se generalizeze. mediul online cu costurile reduse a dus la democratizarea societatii. asta inseamna puterea oamenilor, puterea celor multi. si pentru ca sunt multi care livreaza au aparut crowdsourcing, wiki, sharing si alte instrumente. si “generatia gratis” a ajuns sa insemne consumatorul online. vrea totul gratis si primeste totul gratis. nu totdeauna legal, dar hei daca toata lumea o face insemna ca nu e rau!

oare a ajuns generatia gratis generala la stadiul evolutiei dupa viata studenteasca? e momentul? cred ca da. cred ca din ce in ce mai multe afaceri online vor avea agatate preturi. cu versiuni lite gratuite. nu va muri gratuitul, nu are cum, dar cred ca multe lucruri le vom plati.

ce ne poate determina sa platim ceva de care suntem obisnuit sa primim gratuit?

2 carti: the long tail si comoara de la baza piramidei. aici gasim raspunsurile: diversificare extrema datorita costurilor reduse si profituri nu numai din produse si servicii mass market pe care se bate toata lumea, asa numitele hits si stabilirea unui pret corect si suficient de mic pentru a fi permisiv tuturor tot datorita unor modele  bazate pe costuri reduse.

asa ca astept content de calitate si diversificat la un pret corect si cred ca generatia gratis se va maturiza: va plati pentru stiri, pentru muzica, filme. incredibil va plati si pentru servicii de email care acum sunt gratuite!

am fost victima prului si am cumparat gargui. prima impresie? la naiba e ieftina. 29 lei sau cam asa ceva la carturesti. ieftina tinand cont de pretul cartilor pe care le cumpar uzual. ce sa-i faci e perioada romantismelor si am dat si pe carti usoare.

a doua impresie: alta poveste de dragoste. nu obisnuita. intr-un fel am inteles timpul petrecut pentru a o scrie. ma asteptam sa fie mai greoaie, fortata in limbaj. nu este. au fost nevoie de atatia ani pentru a putea sa descrii atat de adanc si real anumite evenimente si procedee, insiruiri de mancaruri regionale ce imi lasa gura apa. doua micropovesti mi-au placut la nebunie.

cifrele de care vorbeam acum ceva vreme sunt si mai bune. vineri e ziua cea mare. sambata ma intorc in tara

biblia, matrix, lord of the rings, facebook, linked in, twitter, second life, ecologism, moartea lui Pacino si multe altele in AVATAR.

pentru ca aici gasim fiinte noi, teritorii si lumi noi. si aceasat lume ne este oferita prin conexiuni tehnologice. si intram in aceste lumi precum in conturile noastre din retelele sociale si devenim de multe ori altcineva, proiectiile noastre in aceste lumi. si ne trezim vorba personajului ca nu mai stim ce este real si ce este vis, si dorim ca visul sa fie de fapt realitate.

si pentru ca exista o intrebare sacaitoare, dar care genereaza, cred, toata creatia  – de ce? -, vedem o lume noua cu mai multi sori, fiinte cu asemanatoare celor de pe pamant dar de ce nu ar fi caii cu 6 picioare, la fel si cainii. si la fel ca intr-o carte citita in copilaria mea pasionata de SF, natura moarta cu timp de le nemira daca nu ma insel, de ce nu am duce la extrem ecologismul si am duce o viata in comuniune cu restul planetei, atat flora cat si fauna.si de ce nu am avea niste peisaje ireale, cu munti plutitori precum pozele ce ne vin in inbox, de la te miri ce prieteni care au primit si ei de la nu stiu cine.

de ce  sa nu comunicam prin conexiunile ce deriva fie din coada de par sau din urechi, precum matrixi conectati la sistemul pe care il credem viata intro lume in care ucidem repede, cu mila si ne rugam ca sufletele celor ucisi sa ajunga intr-un rai dumnezeiesc langa o eiwa buna si plina de iubire?

si aici revenim la iubire si la intrebarea mea -de ce?- de ce nu vedem si alte solutii decat iubirea? de ce ne intoarcem totusi biblic la unicitatea, la destinele si sufletele pereche, la dualismul perfect intre anumite fiinte ce raman unite? pentru ca totusi asta vinde si asta e singura speranta in constientul uman?

un film ce a intrecut orice asteptare pentru mine, pe care o sa-l mai vad de cateva ori pentru a putea observa mai bine tot ceea ce s-a creat in acest film, un film atat de actual daca ne gandim la noile noastre apucaturi in mediul online, de unde si un nume exceptional pentru film, un film pe care trebuie sa-l vada toata lumea pentru ca din ceea ce am vazut efectele speciale, calitatea la care au ajuns si explozia acestui gen de filme mai mult desenate (ne uitam in box office-uri sa vedem care sunt ultimele succese?), ne vom face sa ne uitam foarte curand la filme cu Al Pacino sau cu altii ca el care inca nici nu au apucat sa se afirme, ca la filmele clasice alb negru.

imi rezerv loc si ma mai duc la film saptamana viitoare, sper la un non 3d daca este pentru ca nu stiu de ce ies extrem de obosit si cu ochii incetosati si tot timpul am senzatia ca, ceva, mi-a scapat in film.

a doua moarte care va veni voi vrea sa fie mai colorata.

iubesc numerele in aceeasi masura cum iubesc si cuvintele. pentru ca fiecare din ele luate singure nu spun nimic, dar in context ele spun povestea. si nu am fi oameni daca nu am avea in jurul nostru povesti. insiruiri lungi sau scurte de cuvinte sau numere, cu o tendinta de “mai scurte” in lumea in care traim sub presiune.

si parca treceau incet si totusi repede, si nu erau colorate. am incercat sa ma uit la textura lor dar nu le puteam pipai si am incercat sa ma uit croiala lor dar nu pareau croite si am incercat sa le simt mirosul dar nasul meu mare nu simtea nimic si am incercat sa le gust cu o pofta bolnava dar limba mea parea oparita si am incercat sa le ascult dar nu auzeam nimic si linistea  nu era ca o tihna…

si fara cuvinte am ramas si numerele inca erau la fel, iar numerele erau, in fapt, zile si zilele erau luni si lunile s-au facut ani.

candva un set de cifre si cuvinte mi-au spus ca pot invinge. era acum, sau mai demult, cin poa’ a zice? ca timpul masurat in zile/luni si ani  a fost batran si rece.

si m-am trezit

In timp, cred ca am stat de vorba cu cateva mii de oameni, explicand de multe ori chestii banale cu si despre bani, finante personale. Intotdeauna ma miram cat de putina educatie financiara au oamenii si cat de usor este sa le vinzi prajitoare de paine, in rate, doar cu buletinul! Sa mai vorbesc de microcredite fara nici un fel de acte? Cu dobanzi de care si camatarii sunt invidiosi?

Plecand de la o realitate cruda, in Romania educatia financiara nu exista, am stat sa vedem cum am putea sa rezolvam macar o parte din neajunsul asta. Cine ar putea sa faca acest lucru? E educatie, deci statul… Statul? Pai cum sa ne invete statul ce e aceea cerere si oferta, bani, salariu, taxa, impozit? E incapabil. Sistemul educational? E o iluzie, primele principii economice se fac undeva la 16-17 ani, o prafuita  “Economie Politica”. Pana la 16-17 ani e cam tarziu si nici macar calitativ ci strict cantitativ, bazat pe capacitatea de memorare.

Parintii? Pana la urma cam de acolo invatam cele mai multe principii economice. Dar principii sau mai bine zis apucaturi financiare?

Ar mai fi o sansa: institutiile financiare. Au mai multe interese sa o faca decat dezinterese. In primul rand oamenii vor intelege repede despre ce vorbeste si despre ce scrie in contracte. Apoi oamenii de vanzari vor putea sa petreaca mai putin timp explicand termeni simpli, si mai mult timp facand vanzari incrucisate, adica profituri mai mari pentru institutii. Apoi oamenii nu ar mai veni atat de des la banca sa puna intrebari banale. De ce nu o fac? E greu sa ai clauze inrobitoare in contracte daca oamenii chiar inteleg ce scrie acolo. Dar nu e numai asta…

Sa ne gandim la responsabiliateta sociala. Cele mai multe institutii au cateva domenii pe care le sustin: cazuri sociale grave, cazuri de sanatate, scoli, spitale, evenimente, sport.

Cu ce e mai responsabil pentru o institutie financiara sa acorde sprijin pentru laptop-uri la directorii de scoli, spitale, sau sa primeasca 3 bilete la cate un eveniment si un milimetru patrat pe un banner ascuns prin copaci, decat sa sustina un proiect de responsabilitate financiara? De ce nu se sustine responsabilitatea financiara prin programe de educatie financiara? Banii exista, incetati sa aruncati banii pe fereastra evenimentelor, sportivilor alcoolici, fustangiilor si tuturor amatorilor! Personal calificat, pentru o corecta educatie aveti! Acoperire nationala aveti! Capacitate intelectuala aveti!

E asa greu sa faceti materiale educative, sa vizitati cateva scoli, sa vizitati oamenii din fabrici si pentru educatie nu doar pentru a vinde produse bancare cu profit ?

===

asta scriam acum multa vreme…

felicitari BCR pentru proiectul superb inceput:  www.scoaladebani.ro !